Coloseni 1:15-18 (Biblia Cornilescu): „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

În acest pasaj referitor la Fiul lui Dumnezeu (vezi contextul), se spune că El este: „cel întâi-născut din toată zidirea” şi „începutul”. Aceste afirmaţii indică că Isus are un început, El fiind începutul şi primul născut din creaţie.

Însă trinitarienii deturnează înţelesul simplu al Bibliei, ei spun că ambele expresii indică întâietatea pe care o are Fiul asupra creaţiei. Ei aduc următoarele argumente: Expresia „întâiul născut”, din acest pasaj nu este totuna cu expresia „întâiul creat” (zidit). Daca Pavel ar fi dorit să ne comunice aceasta idee atunci el ar fi avut la dispoziţie alt cuvânt pentru „întâiul creat”, şi anume protoktistos.

Acest argument nu anulează faptul că Isus are început şi a fost creat, Pavel a folosit „întâi-născut” şi nu „întâiul creat”, tocmai pentru a indica că Isus a fost născut din Tatăl (Ioan 1:14; 1 Ioan 5:18), deoarece Isus a fost creat prin naşterea Sa din Tatăl, nu din nimic.

Dar acest pasaj nu susţine crezul atanasian: „născut dar nu făcut”, deoarece am observat că în Proverbe 8:22-25, despre Înţelepciunea (Isus – 1 Corinteni 1:24) se spune că este făcută!

Chiar în Coloseni 1:15, pasajul arată clar, că Isus este întâi născut din creaţie, deci El este din categoria creaţiei. Dacă Pavel ar fi dorit să sugereze că Isus este născut dar nu făcut, ar fi spus ca şi în Romani 8:29: „Cel întâi-născut din mulţi fraţi”, dar el spune: „cel întâi-născut din toată zidirea”, prin urmare Isus nu este descris în afara zidirii; ci, El este inclus ‚în zidire’ sau ‚în creaţie’ fiind „din toată zidirea”.

O altă explicaţie a trinitarienilor este că cuvântul: prototokos („întâi-născut”) înseamnă următoarele: primul în rang, cel ce are întâietatea. Exemplu lor ca argument este: Dumnezeu afirma în Psalmi 89:27, ca El îl va face pe David: „întâiul Lui născut”, deşi el nu a fost deloc primul dintre fraţi lui care s-a născut. Comparaţi de asemenea cu Geneza 41:51,Geneza 1:52 (cazul lui Manase) şi cu Ieremia 31:9 (cazul lui Efraim).

Un alt exemplu furnizat de trinitarieni este acesta: Primul-ministru al ţării nu este primul ministru pe care ţara l-a avut vreodată; ci, poate este cel mai proeminent cetăţean al ei. Cel ce deţine cel mai înalt rang în stat. În mod similar expresia „întâiul născut”, a ajuns sa indice nu primul în timp; ci, proeminenţa, superioritate sau întâietate în rang sau poziţia. Să analizăm şi aceste argumente.

În primul rând, sensul lui prototokos, este de ‚prim născut din cadrul unei familii’, şi acest sens îl dă orice lexicon, precum şi ocurenţele biblice unde apare acest termen. Friberg Lexicon dă ca prim sens: „literal este fiul cel mai vechi ale unei familii”. Dicţionarul UBS: „primul născut”. În Dicţionarul Biblic ilustrat se explică:

„Isus a fost întâiul născut (prototokos) al mamei Sale (Matei 1:25; Luca 2:7) şi această expresie ne permite să spunem (dar nu o impune) că Maria a avut alţi copii mai târziu (cf. Marcu 6:3; *FRAŢII DOMNULUI). Ca atare, Isus a fost dus la Templu de Maria şi Iosif pentru a fi oferit lui Dumnezeu (Luca 2:22-24); întrucât Luca omite menţionarea unui preţ plătit pentru răscumpărarea copilului, poate că el a intenţionat ca întâmplarea aceea să fie privită ca dedicarea întâiului născut în slujba lui Dumnezeu (cf. 1 Samuel 1:11, 22, 28).”

Iată că Isus a fost întâiul născut al Mariei, în sensul că a fost primul copil al ei, de ce atunci prototokos, să aibă alt sens în Coloseni 1:15? Doar pentru că aşa vor trinitarienii?

În al doilea rând, expresia „întâi născut”, a căpătat sensul de întâietatea sau primul în poziţie, tocmai datorită faptului că cineva a fost prim sau întâi născut din punct de vedere al timpului (cronologic). Astfel cel ce are întâietatea o are tocmai datorită faptului că este născut primul. Cu alte cuvinte, sensul de întâietate, derivă din realitatea că cineva este primul născut în timp. Să ilustrăm cu exemple din Biblie:

Geneza 49:3,Geneza 1:4: „Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el”. Iată că Ruben avea întâietatea din cauză că a fost primul născut a lui Iacob (Geneza 29:32), însă din cauza păcatului lui a pierdut această întâietate. Iată că întâietatea este strict legată de faptul că a fost adus în existenţă sau născut primul. Conform cu Geneza 43:33,  Deuteronom 21:15-17, cel întâi născut primea o parte dublă din avere, această binecuvântare, această întâietate o avea din cauza dreptului de întâi născut (vezi şi Geneza 25:31-34).

În Dicţionarul Biblic ilustrat se explică: „Poziţia specială a fiului cel mai mare era general recunoscută în Orientul Apropiat deşi, de obicei, ea nu era acordată fiilor ţiitoarelor sau ai sclavelor (cf. Geneza 21:9-13; Judecători 11:1-2). Privilegiile care însoţeau această poziţie erau preţuite foarte mult şi în VT includeau o parte mai mare din moştenire, o binecuvântare paternă specială şi un loc de cinste la mesele familiei (Geneza 25:5-6; 27:35-36; 37:21 ş.urm.; 42:37; 43:33; Deuteronom 21:15-17). Moştenirea unei părţi duble, în Deuteronom 21:15-17, deşi probabil necunoscută de Patriarhi (Geneza 25:5-6), este menţionată în câteva documente babiloniene vechi, asiriene şi în documente de la Nuzi, şi se face aluzie la ea în altă parte în VT (2 Regi 2:9; Isaia 61:7).”

În plus, atunci când Dumnezeu afirmă în Psalmi 89:27, ca El îl va face pe David „întâiul Lui născut”, deşi el nu a fost deloc primul dintre fraţi lui care s-a născut, El s-a referit profetic la Cristos.

Psalmi 89:27, se referă profetic la Isus Cristos (vezi v.25,27). Cu siguranţă nu David este cel mai înalt rege; ci, Cristos, şi în alte pasaje, David îl prefigurează pe Cristos (vezi: Ieremia 30:9; Ezechiel 37:24; Osea 3:5).

Astfel şi Psalmi 89:27, se referă la Isus, primul rege care va domni peste toate râurile (v.25). Deci expresia „întâiul Lui născut”, de aici are sensul de primul în ce priveşte proeminenţa Sa faţă de ceilalţi regi ai pământului (v.27). Dar acest text nu anulează sensul de prim creat ci chiar îl accentuează! Dumnezeu se foloseşte de expresia aceasta pentru a arăta că Fiul va fi mai înalt decât ceilalţi regi ai pământului!

Dumnezeu ştia că cel întâi născut dintr-o familie are întâitate asupra fraţilor săi mai mici ca el, deoarece a venit la viaţă primul, de aceea foloseşte această expresie, artând astfel supremaţia Fiului faţă de regii pământeşti.

În ce priveşte cazul lui Efraim, care a fost al doilea născut al lui Iosif (Geneza 41:52,Geneza 1:52), totuşi Dumnezeu în Ieremia 31:9, îl numeşte: „Efraim este întâiul Meu născut”. În acest caz, Efraim este un nume generic pentru naţiunea Israel, iar în context este vorba de restabilirea naţiunii în Sion (Ieremia cap. 31). Astfel Dumnezeu se declară ca fiind Tată şi îl numeşte pe Efraim „întâiul Meu născut”, deoarece El va restabili pe Efraim (Israel), îl va naşte în sens figurat, adică îl va aduce din nou în ţara Sa. Prin urmare, sensul de aici este: că Efraim va fi primul restabilit, din poziţia Sa nouă de Tată şi nu numai de Judecător, Efraim este întâiul Său născut.

Trinitarienii mai aduc ca argumente şi Exod 4:22,Exod 1:23, unde despre Israel se spune: „Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.” Aici naţiunea Israel este numită „întâiul Meu născut”, termenul este metaforic, însă tot indică o venire în existenţă cronologică, adică Israel este primul popor ridicat şi ales de Dumnezeu (Deuteronom 7:6-8). Termenul născut este metaforic, dar mai îl găsim în Biblie cu privire la poporul lui Dumnezeu (Isaia 66:8,Isaia 1:9; Ieremia 2:14; Ezechiel cap. 16; Galateni 4:24-26). Chiar dacă termenul născut este figurat, expresia „întâi”, indică nu doar o întâietate ca poziţie; ci, primul în sens cronologic. Observăm că Faraon trebuie să dea întâiul său născut (primul fiu al faraonului) pentru Israel, prima naţiune a lui Dumnezeu.

În ce priveşte, Iov 18:13, unde se spune: „Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii”, întâiul născut aici se referă în mod figurat la boală, dar în acest text, boala nu are sensul de întâietate, chiar dacă este numită: „întâiul născut”; ci, are sensul de primul rod, sau prim semn al morţii.

 În ce priveşte, exemplul cu Primul-ministru al ţării, care nu este primul ministru pe care ţara l-a avut vreodată, nu este un argument solid, de ce? Deoarece, Prim ministrul, este şi el din categoria miniştrilor, prin urmare, dacă Isus este „întâi-născut din toată zidirea”, atunci şi El face parte din zidire (creaţie), chiar dacă are întâietate asupra zidirii. În plus, prim ministrul este primul cronologic dintre miniştrii, şi apoi sunt numiţi ceilalţi miniştri care formează guvernul, întâietatea lui este nu doar ca poziţie; ci şi ca cronologie.

Astfel interpretarea trinitariană, care explică că expresia: „întâi-născut”, se referă doar la întâietatea ce Fiul o are asupra creaţiei, nicidecum că ar fi un prim născut din familia creaţiei, este o răstălmăcire a Scripturii, şi nu acesta este sensul textului şi al contextului din Coloseni 1, nici din Biblie.

Trinitarienii, mai aduc argumentul din context, şi anume v.18, unde se spune: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” Ei spun: vedeţi întâi născut are sensul de întâietate nu de prim născut, deoarece despre Isus se spune aici că  este: „cel întâi-născut dintre cei morţi”. Iar nu Isus a fost primul care a înviat dintre cei morţi; ci, conform Bibliei, primul înviat a fost copilul înviat de Ilie (1 Regi 17:20-22).

De ce interpretarea trinitariană nu este corectă, deoarece îi întrebăm sincer: cine a fost primul născut dintre morţi la nemurire (Romani 6:9)? Toţi morţi înviaţi în Biblie, ulterior au murit, învierea lor a fost ceva temporar, astfel nu putem spune despre cel înviat de Ilie ca fiind „cel întâi-născut dintre cei morţi”, deoarece el era mort la ora când scria Pavel. În plus, sensul acesta de ‚cel întâi-născut dintre cei morţi la nemurire’, nu este o invenţie a mea, este sensul cel dă Pavel sub inspiraţie divină, când spune în 1 Corinteni 15:23, unde descrie învierile în mod cronologic: „dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” Iată că Isus este „cel dintâi rod”, şi nu cei înviaţi în V.T. de către Ilie şi Elisei, care ulterior au murit.

Iată că Isus este numit: „cel întâi-născut dintre cei morţi”, nu doar pentru a sublinia întâietatea Lui asupra tuturor înviaţilor; ci, şi întâiul din punct de vedere cronologic, El fiind: „cel dintâi rod”, şi El are întâietatea deoarece a fost înviat primul la viaţă veşnică!

Tot aşa El are întâietatea asupra creaţiei, deoarece „El este începutul” şi „cel întâi-născut din toată zidirea” adică primul născut sau primul creat. Astfel expresia: „…cel întâi-născut din toată zidirea”, nu putem să o înţelegem decât literal, în armonie cu textul, contextul şi cu întreaga Biblie, orice altă interpretare este o răstălmăcire a Scripturii.

Observaţi ce însemnă expresia: „întâi născut”, lăsând Biblia să explice Biblia, şi anume căutând toate ocurenţele biblice (locurile sau versetele din Biblie) unde apare această expresie:

Întâi-născut apare de 35 de ori în BC: Geneza 25:31,Geneza 1:32,Geneza 1:33,Geneza 1:34; 27:36;  43:33; 48:18 ; Exod 13:2; 13:12; 13:13;  13:15; 34:19,20;  Levitic 27:26; Numeri 3:13; 8:17; 18:15; Deuteronom 15:19; 21:16,17; 1 Samuel 8:2; 2 Regi 3:27; 1 Cronici 5:1,1 Cronici 1:2; 8:30; 9:36;  Iov 1:13,Iov 1:18; Zaharia 12:10;  Luca 2:7,Luca 1:23;  Evrei 12:16.

În toate aceste pasaje, expresia: Întâi-născut, se referă în mod literal la oameni sau animale primi născuţi în cadrul familiei lor. Doar în Coloseni 1:18; Apocalipsa 1:5, sensul este de prim înviat din morţi.

Iar în Romani 8:29, textul se poate referi la naşterea din nou a Fiului, când se afirmă: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.” Dar şi aici sensul este unul cronologic, Isus este născut din apă şi Spirit, primul, înainte de fraţii Săi.

În Evrei 1:6, Isus este numit din nou „întâi-născut”, atunci când se afirmă despre El: „Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi-născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Iată, că Isus Cristos este numit şi în cartea Evrei „întâi-născut”, iar contextul cărţii susţine sensul de prim creat sau prim născut (comp. Evrei 12:16 cu 25:31-34). Să trecem la o altă categorie de texte, care conţin o expresie înrudită:

Întâiul-născut apare de 38 de ori în BC: Geneza 25:13,Geneza 1:23; 36:15; 38:7; 43:33; Exod 6:14; 11:5; 12:29; 22:29,30; 34:20; Levitic 27:26; Numeri 1:20; 3:2; 18:15,17; 26:5; Deuteronom 15:19; 21:15,16; Iosua 17:1; 1 Samuel 17:13; 2 Cronici 21:3; Psalmi 89:27.

În toate aceste pasaje, cu excepţia: Psalmi 89:27, care l-am explicat mai înainte, peste tot sensul este de prim născut, fie că este vorba de oameni sau animale.

Întâiul născut apare în 4 pasaje, după cum urmează: Geneza 46:8; Deuteronom 25:6; 1 Cronici 3:1; Iov 18:13. Doar în Iov 18:13, are un sens figurat, dar nu în sensul de întâietate; ci, de primul rod al morţii.

Întâiul Meu născut apare în 4 pasaje, în două din aceste pasaje, respectiv în Exod 4:22, are sensul de primul popor alcătuit de Dumnezeu (vezi şi Isaia 43:21); iar în Ieremia 31:9, are sensul de popor restabilit. În Geneza 49:3  Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, Exod 4:22; Mica 6:7; are sensul literal de prim născut.

Întâi născuţi, apare de 4 ori în BC, în: Numeri 18:16; 33:4; Psalmi 136:10;  Ezechiel 20:26. În toate aceste texte, fie că este vorba de întâii născuţi ai lui Israel sau ai Egiptului, se referă la primii născuţi cronologic.

În concluzie, atât textul precum şi contextul din Coloseni 1:15, cât şi pasajele unde mai apare această expresie sau expresii înrudite, susţin covârşitor sensul de prim născut, primul adus la viaţă în timp (cronologic), fie că prin creare / naştere (sensul marii majorităţi a textelor); fie prin înviere (Coloseni 1:18; Apocalipsa 1:5); fie prin restabilire (Ieremia 31:9). Nu există nici un pasaj care să susţină o întâietate fără a fi adus primul cronologic, ca existenţă.

Tot aşa în Coloseni 1:15-18, Isus este prezentat ca fiind: ‚primul născut din creaţie’, ‚primul născut dintre cei morţi’, şi aceasta duce ca efect: „ca în toate să aibă întâietatea”, cât şi arată scopul naşterii şi învierii. Astfel întâietatea vine în urma naşterii, este rezultatul şi scopul naşterii Sale din Tatăl şi din morţi, şi nu întâietatea este sensul expresiei „întâi-născut”; ci întâietatea este efectul faptului că Isus este „întâi-născut”.

Aceasta este sensul pe care îl dă Scriptura şi reiese şi din paralela descrisă în 1 Corinteni 11:3,1 Corinteni 1:8: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos...În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat” şi 1 Timotei 2:13: „Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva”. Iată că Femeia este supusă bărbatului nu pentru a exista o ordine în familie stabilită ulterior facerii; ci, pentru că bărbatul a existat înainte de femeie, şi femeia a fost făcută din bărbat, tot aşa, Dumnezeu este capul lui Isus, deoarece a existat înaintea Lui, şi Isus a provenit din Tatăl.

Trinitarienii mai explică, că textul din Coloseni 1:15-18, Îl desemnează pe Isus ca fiind cel ce are întâietate sau superioritate asupra creaţiei, Cel ce este înainte de creaţie şi o domina: „prin El au fost făcute toate lucrurile... Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” Deci Isus nu poate fi Creatorul a toate şi în acelaşi timp o fiinţă creată. Toate să fie făcute de o fiinţă creată şi în acelaşi timp toate să se „ţină” prin ea.

Însă doctrina Trinităţii ar fi adevărată, şi interpretarea trinitariană din acest pasaj, atunci de ce nu se spune şi despre Tatăl, şi despre Spiritul Sfânt că sunt întâi născuţi peste toată creaţia? Biblia aplică însă această expresie numai la Fiul. Expresia „întâi născut”, arată, conform sensului ei obişnuit, că Isus este cel mai în vârstă dintre fiii care alcătuiesc familia lui Dumnezeu. Expresia „întâi născut” apare de zeci de ori în Biblie, înainte de Coloseni 1:15, şi, ori de câte ori se referă la creaturi vii, are acelaşi sens: întâiul născut care face parte dintr-un grup. „Întâiul născut al lui Israel” este unul dintre fiii lui Israel; „întâiul născut al faraonului” este unul primul dintre membrii familiei faraonului; „întâii născuţi” ai animalelor sunt şi ei tot animale. Tot aşa „întâiul născut din toată creaţia” însemnă primul născut din creaţie. De ce vor atunci unii să atribuie alt sens acestei expresii în Coloseni 1:15? Fiindcă Biblia face aşa sau mai degrabă fiindcă ei ţin cu tărie la convingerile lor şi caută dovezi pentru a le susţine?

Cu siguranţă că ei citesc şi studiază Coloseni 1:15-18, cu prejudecăţi, din text nu reiese că „întâi născut” însemnă doar întâietate. Pasajul din Psalmi 89:28 şi Ieremia 31:9, sunt aduse în disperarea lor de a găsi un alt sens la această expresie, trecând cu vedere alte zeci de pasaje clare.

În plus, faptul că în Coloseni 1:16 (BC) se spune: „prin El au fost create toate lucrurile ... Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El...şi toate se menţin prin El”, nu Îl exclude pe Isus din categoria creaturilor. De ce? Deoarece cuvântul grecesc tradus aici prin „toate lucrurile” este pánta, o formă flexionară a lui pas. În Luca 13:2, BC redă acest termen prin „toţi ceilalţi”, cu toate că expresia: „ceilalţi”, nu apare în textul grecesc, ea se subînţelege. Tot aşa, ea se subînţelege şi în Coloseni 1:15-17, adică că prin Isus au fost create toate celelalte lucruri.

Astfel sensul în unele pasaje a lui panta şi ale derivatelor din el este relativ, ca de pildă:

Matei 9:35: „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.” A vizitat Isus toate cetăţile şi satele din lumea întreagă sau doar din Palestina? Deci toate se referă în sens relativ (restrâns).

Matei 12:23: „Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Cu siguranţă nu toate noroadele din lumea întreagă au zis atunci despre Isus. Din nou toate în sens relativ.

Faptele Apostolilor 9:39: „Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.”

Cu siguranţă cu nu toate văduvele existente pe pământ au plâns înaintea lui Petru.

Filipeni 2:21: „Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos”. Cu siguranţă că toţi de aici nu implică că şi însuşi Pavel care spune aceste cuvinte caută foloasele sale. Iar dacă se subînţelege că nu trebuie să-l includem pe Pavel în expresia: „toţi”, tot la fel procedăm cu Isus în Coloseni 1:15-17.

1 Corinteni 15:27: „Dar când zice că totul I-a fost supus [lui Isus], se înţelege că în afară de Cel [Tatăl] ce I-a supus totul.” Iată că „totul” [panta] i-a fost supus la Isus, dar panta poate avea excepţii cum învaţă însuşi textul.

În concluzie, sensul din Coloseni 1:15-17, este cel redat de NW care parafrazează spunând: „El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creaţia, pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi. Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el.”

În concluzie Isus are întâietatea deoarece este primul născut, din creaţie, adică primul adus în existenţă din familia creaţiei, apoi restul creaţiei a fost creată prin El.

1 Ioan 2:13,1 Ioan 1:14: „Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început...V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început...” Ioan explică despre Fiul lui Dumnezeu că existenţa Lui este de la început, nu dinainte de început, din veşnicie; ci, el spune că Isus este „Cel ce este de la început”, ori veşnicia nu are început, Fiul lui Dumnezeu are început, fiind adus în existenţă la început. Apostolul Ioan nu spune: „aţi cunoscut pe Cel ce este din veşnicie”, sau „din totdeauna”.

Astfel Cristosul trinitarienilor nu este Cristosul apostolului Ioan, Cristosul Bibliei, ci un alt Cristos, un Cristos fals (2 Corinteni 11:4).