Coloseni 2:9, în BC este redat astfel: „În El [în Cristos] locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii [greceşte: the·o´te·tos]”. Alte versiuni redau în mod asemănător. Însă nu toţi interpretează în acelaşi fel textul din Coloseni 2:9. Unii interpretează că Cristos avea în El plinătatea dumnezeirii, deoarece El era Dumnezeu, avea natura divină, şi era o parte din Dumnezeul Triunic.
Însă întrebarea care se ridică, este următoarea: „plinătatea” care locuieşte în Isus, o avea Isus prin Sine Însuşi, sau a primit-o, prin decizia luată de altcineva?
În Coloseni 1:19 (BC) se spune: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”.
Astfel în Isus locuieşte plinătatea, deoarece Tatăl a hotărât aşa, nu pentru că Fiul o are prin Sine; deoarece în Coloseni 1:19, se spune: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El”.
Să examinăm contextul din imediata apropiere a versetului 9 din Coloseni, capitolul 2. În versetul 8, cititorii sunt îndemnaţi să fie atenţi ca nu cumva să fie induşi în eroare de cei ce răspândesc filozofii şi tradiţii omeneşti. Creştinilor li se aminteşte ‘să umble cu El,...înrădăcinaţi şi zidiţi în El şi întăriţi în credinţă’ (versetele 3, 6, 7). În El, şi nu în autorii sau învăţătorii filozofiilor umane, locuieşte o foarte preţioasă „plinătate”. Voia apostolul Pavel să spună că „plinătatea” care era în Cristos îl făcea să fie Dumnezeu însuşi? Răspunsul este NU, dacă luăm în considerare textul din Coloseni 3:1, unde se spune că „Cristos stă aşezat la dreapta lui Dumnezeu”. — Vezi: BC, BO, SS 1874.
În plus, chiar şi în creştini este posibil să locuiască toată plinătatea Dumnezeirii, după cum se afirmă clar în Efeseni 3:19: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Faptul că şi creştinii pot ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu, nu însemnă că ei fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu, sau că sunt egali cu Tatăl şi Fiul; ci, însemnă că Dumnezeu le dă această plinătate, El este prezent şi în ei, El îi îndumezeieşte pe aceştia, dar rămânând acelaşi unic şi singur Dumnezeu.
La ce s-a referit Pavel când a vorbit de „plinătatea Dumnezeirii” sau „plinătatea lui Dumnezeu”? El s-a referit la cunoaşterea dragostei lui Cristos! În Efeseni 3:19, se arată cum pot creştinii să se umple cu plinătatea lui Dumnezeu, acolo se menţionează: „să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Domnul Isus avea plinătatea Dumnezeirii deoarece El cunoştea dragostea lui Dumnezeu, iar noi prin Duhul (v.16-19) putem cunoaşte dragostea lui Cristos care este o reflectare a dragostei lui Dumnezeu, şi astfel ne putem umple de toată plinătatea lui Dumnezeu!
Biblia menţionează că Dumnezeu are o fire (natură), în greacă „fysis” (Galateni 4:8); această natură a lui Dumnezeu este în opoziţie cu natura dumnezeii falşi (idolilor), care din natură nu sunt dumnezei, ei neavând calităţile lui Dumnezeu, de Atot-creator, Atot-susţinător, Atot-puternic, etc.
Un alt text despre natura lui Dumnezeu, este 2 Petru 1:4, şi se referă la calităţile lui Dumnezeu în opoziţie cu stricăciunea din lume. În 2 Petru 1:4, se spune despre creştini că sunt făcuţi părtaşi naturii divine (2 Petru 1:4), părtaşi sfinţeniei lui Dumnezeu (Evrei 12:10), dar asta nu ne face egali cu Dumnezeu, nu? În 2 Petru 1:4, natura lui Dumnezeu, se referă la acele calităţi transmisibile copiilor lui Dumnezeu, cum ar fi: credinţa, virtutea, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, drgostea (2 Petru 1:3-11).
Iubite cititor, nu crede teriile fanteziste ale trinitarienilor şi modaliştilor, care nu analizează versetele în contextul lor, şi potrivit cu sensul întregii Biblii!