Psalmi 68:18, după o traducere literală din ebraică: „Te-ai suit pe înalţime, ai capturat în captivitate, ai luat daruri în oameni şi chiar pe cei încăpăţânaţi la cortul lui Iah Dumnezeu”.

Noi nu trebuie să speculăm sau să ne dăm cu părerea în ce priveşte înţelesul acestui pasaj biblic. Apostolul Pavel citează din acest pasaj şi îl explică în Efeseni 4:7-12. El citează din Septuaginta probabil, Dumnezeu prin Spiritul Sfânt s-a folosit şi de traducerea Septuaginta, şi ori de câte ori o face, ea reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum am explicat şi la întrebarea anterioară.

Apostolul Pavel citează şi explică următoarele în Efeseni 4:7-12, după o traducere literală din greacă: „Iar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul potrivit măsurii darului lui Hristos. De aceea zice: Suindu-Se în înălţime, a capturat în captivitate şi a dat daruri oamenilor. Iar acest „S-a suit”, ce este, dacă nu, că a şi coborât în părţile mai de jos ale pământului? Cel coborât; Acesta este şi Cel suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate. Şi El a dat pe unii apostoli, iar pe unii profeţi, iar pe unii evanghelişti, iar pe unii păstori şi învăţători; pentru desăvârşirea sfinţilor, pentru o lucrare de serviciu, pentru o zidire a trupului lui Hristos”.

Observăm din explicaţia apostolului Pavel, că Cel care s-a suit în înălţime a fost Domnul Isus, El este cel care dă harul „potrivit măsurii darului lui Hristos”. Şi El este Cel care după patruzeci de zile de la învierea Lui s-a suit la cer (Faptele Apostolilor 1:1-11). Această suire la cer este efectul coborârii, căci El prima dată a fost coborât „în părţile mai de jos ale pământului”, în timpul celor trei zile cât a fost mort. Ca să se împlinească Scriptura care spune: „oricine se smereşte va fi înălţat” (Matei 23:12 NTR).

Însă, ca efect al înălţării la cer, are loc următoarea lucrare: „a capturat în captivitate şi a dat daruri oamenilor”. Ce însemnă aceasta? Aceasta însemnă că oamenii erau în captivitate, ei erau robii Satanei (Efeseni 2:1,Efeseni 1:2), ei erau sub domnia morţii (Romani 5:17), a fricii (Evrei 2:14,Evrei 1:15), a păcatului (Romani 5:21; 6:17), a cărnii sau firii păcătoase (Romani 6:13; 8:3,5-13; Efeseni 2:3).

Dar Domnul Isus, a dezbrăcat domniile şi stăpânirile de armele lor, de puterea lor, care constau în legea care condamna, fără a oferi o soluţie veşnică la căderea omului şi la păcat şi la carnea sau firea păcătoasă (Coloseni 2:13-15). Domnul Isus a biruit frica de moarte (Evrei 2:14,Evrei 1:15), El a biruit păcatul, căci în El nu s-a găsit păcat (Ioan 8:46; 1 Petru 2:22), El a biruit pe Satan, fiind azvârlit afară din sala de judecata (Ioan 12:31), Vrăşmaşul a pierdut fără a avea drept de apel la Dumnezeu, căci Satan nu a avut nimic în Isus prin care s-L lege de nelegiuire (Ioan 14:30). Şi prin harul Lui El ne dă posibilitatea să ne crucificăm firea păcătoasă (Romani 6:6; Coloseni 3:5), să fim fără păcat prin sângele Lui (Coloseni 1:22), să înviem în botez împreună cu El în locurile cereşti şi să primim harul de a fi părtaşi la biruinţa Lui (Efeseni 2:4-6; 3:10; 6:10-17; Coloseni 2:11,Coloseni 1:12).

Ca urmare a acestei lucări de salvare, oamenii sunt înălţaţi şi li se dă diferite daruri ale harului spre a sluji cu ele pe oamenii din lume, astfel ca şi cei „încăpăţânaţi” sau răzvrătiţi să poată veni la cortul lui Iah prin darurile în oameni pe care El le dă şi anume: „El a dat pe unii apostoli, iar pe unii profeţi, iar pe unii evanghelişti, iar pe unii păstori şi învăţători; pentru desăvârşirea sfinţilor, pentru o lucrare de serviciu, pentru o zidire a trupului lui Hristos”.