“Nu stingeţi Spiritul! Nu dispreţuiţi profeţiile; cercetaţi toate, ţineţi ce este bun” - 1 Tesaloniceni 5:19-21, SCC
Problema adunării din Tesalonic:
Sfaturile scrise de Pavel, Silvan și Timotei sub inspirație divină (1 Tesaloniceni 1:1), erau ca un antidot la problemele adunării, aceste sfaturi indicau problemele care existau în adunare.
În 1 Tesaloniceni 5:19-21, SCC, apostolul Pavel dezvăluie o problemă a adunării din orașul grec Tesalonic, și anume: “Nu stingeţi Spiritul! Nu dispreţuiţi profeţiile; cercetaţi toate, ţineţi ce este bun”. Adunarea din Tesalonic disprețuia profețiile, și prin asta ei stingeau lucrarea Spiritului Sfânt din adunarea lor.
Profeția este foarte importantă în adunare, mărturia despre Iesus prin care suntem salvați, este spiritul profeției (Apocalipsa 19:10), apostolii și profeții au primit prin Spiritul de dezvăluire, care este o ramură a profeției: misterul corpului lui Christos (Efeseni 3:5-6), unii au primit evanghelia prin dezvăluire (Galateni 1:11-12).
Capul adunării, Christos conduce prin apostoli și profeți, iar profeții sunt al doilea după apostolii în conducerea adunării (1 Corinteni 12:28).
Astfel disprețuirea profețiilor, ce poate duce la oprirea lor, este echivalentă cu oprirea mărturiei despre Iesus, cu oprirea conducerii adunării de către Capul Christos!!!
De ce a ajuns adunarea din Tesalonic să disprețuiască profețiile?
În primul rând, e posibil ca unii frați cu dar de profeție, să fi făcut unele greșeli în lucrarea lor, căci Dumnezeu prin apostolii Săi îi sfătuiește să nu disprețuiască profețiile, ci să le cerceteze pe toate și să țină din ele ceea ce este bun (1 Tesaloniceni 5:20-21). Deci datorită imuturității unor frați s eputeau strecura greșeli, ei nu trebuiau să respingă profețiiile, ci să le cearnă și să păstreze ceea ce venea de la Dumnezeu cu adevărat ceea ce era bun!
Până când un lucrător nu ajunge perfect, în lucrarea lui se pot strecura greșeli, de pildă și profetul Natan a greșit, dar aceasta nu a făcut ca David să-l repudieze (2 Samuel 7:1-11).
Apostolii au greșit din mândrie (nerăbdare) dorind să fie instalați cât mai repede ca regi peste Israel (Faptele Apostolilor 1:6-7).
Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să probăm profețiile, nu se le respingem din start pe toate (1 Ioan 4:1). Iar atunci când probăm profețiile trebuie să ne asigurăm că le probăm dintr-un spirit al lui Dumnezeu, nu dintr-un spirit de superioritate (mândrie), bizuindu-ne pe înțelepciunea noastră!
Astfel, slăbiciunea lor majoră era: 1) mândria, manifestată prin încredere în sine și superioritate, întărită de 2)înțelepciunea firească prin dezbinare, și de 3) iubirea de sine prin libertate lumească.
De unde mai știm că aceasta era slăbăciunea lor majoră?
Dumnezeu a permis multe suferințe, mai multe ca alte adunări, cu scopul ca să-i smerească, după cum reiese din următoatarele texte: 1 Tesaloniceni 1:6; 1 Tesaloniceni 2:14; 1 Tesaloniceni 3:3-4; 2 Tesaloniceni 1:6.
Apoi sfaturile date de Dumnezeu prin Pavel, Silvan și Timotei, adunării, arată ce slăbiciune aveau, căci Capul adunării Christos prin apostolii Săi dorea să corecteze slăbiciunea lor: mândria și înțelepciunea firească, care a dus la disprețuirea profețiilor și la stingerea Spiritului (1 Tesaloniceni 5:12-15), eu nu-i stimau pe conducători (1 Tesaloniceni 5:12-13), ei nu-i spijineau pe cei slabi și nu-i răbdau pe toți (1 Tesaloniceni 5:14), iar în Scripturi nerăbdarea indică: îngâmfare (Eclesiastul 7:8). Unii dintre ei erau dezorganizați și leneși, ceea ce indica lucrarea iubirii de sine prin libertate lumească (1 Tesaloniceni 5:14; 2 Tesaloniceni 3:10).
Consecința păcatului lor:
Efectele umblării în mândrie, în înțelepciunea firească și în iubire de sine a fost: stingerea Spiritului Sfânt și disprețuirea profeției (1 Tesaloniceni 5:19-20), lipsa de respect față de conducători, ceea ce nu putea duce decât ca ei să facă lucrarea suspinând (Evreie 13:17).
Mândria duce la instabilitate spirituală și chiar la rătăcire, căci ei erau vulnerabili, și renunțând la a fi ghidați de Spiritul profetic, au ajuns să fie ghidați de spiritul rătăcirii crezând că ziua Domnului a și venit - 2 Tesaloniceni 2:2.
Un om sau o adunare dacă nu umblă în profetic, va ajunge să umble în rătăcire, nu există o altă cale!
Soluția la păcatul ce i-au făcut să disprețuieacsă profețiile:
Dar, păcatul cel mai grav care putea să-i ducă la apostazie a fost combinația: mândrie-înțelepciune firească, care a dus la disprețuirea profețiilor!
Apostolii au dat câteva sfaturi contra păcatului mândriei, care să-i ducă pe tesaloniceni la smerenie:
În primul rând, să-i recunoască și să-i stimeze din abundență pe cei ce îi conduc în Domnul și care îi mustră din partea Domnului (1 Tesaloniceni 5:12-13).
Apoi să nu mai disprețuiască profețiile (1 Tesaloniceni 5:20), implicit să-i prețuiască pe profeți.
Apoi, să se supună la cei rânduiți de Dumnezeu, la apostoli, și să asculte de tradițiile lor, să le urmeze întocmai - 2 Tesaloniceni 2:15; 2 Tesaloniceni 3:6-7.
Făcând aceasta, ei se smereau și reintrau în rânduiala divină, și Spiritul Sfânt putea lucra în adunarea lor, prin apostoli, profeți și alți servitori, iar Dumnezeu le-ar fi dat har, căci El dă har celor smeriți (Iacob 4:6).
Sfaturi și exemple pentru cei care păstoresc o astfel de adunare:
Atunci când noi păstorim o astfel de adunare, indiferent că suntem apostoli, profeți, păstori, noi trebuie să urmăm exemplele lui Pavel, Silvan și Timotei, descrise în: 1 Tesaloniceni 2:6-11; și în 2 Tesaloniceni 3:8-10, unde se arată că acești lucrători erau smeriți, ei erau ca o doică care îngrijeau de ei, servind fără plată, ca un tată pe copiii lui.
Ei au muncit pentru a-și câștiga pâinea nefiind o povară pentru frații din Tesalonic, și dându-le și acestora un exemplu, deorece unii umblau dezordonați, unii erau leneși, datorită iubirii de sine.
Lucrătorii care păstoresc o astfel de adunare trebuie să de-a dovadă de smerenie, credință, credincioșie, dragoste, înțelepciune, sacrificiu, fiindu-le un exemplu ca aceștia să umble pe urmele lor.