De ce trecem prin pustie?

Dumnezeu pregătește calea Lui în pustie! În Isaia 40:3, BC, se spune: “Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!”

Această profeție s-a împlinit în cazul lui Ioan Botezătorul (Matei 3:3-5), el a pregătit calea lui Iehova, adică calea lui Iesus (Fiul lui Iehova – Luca 1:32, care L-a reprezentat pe Iehova pe pământ – Ioan 5:43; Ioan 10:25), iar despre Ioan se spune în Luca 1:80, SCC: “Iar copilaşul creştea, şi se întărea în spirit. Apoi a fost prin deşerturi; până într-o zi de arătare a lui către Israel”. Iată după ce Ioan Botezătorul a crescut fizic și spiritual, căci el a fost întărit în spiritul lui, de Dumnezeu, Acesta l-a trimis în pustie, în deșerturi ca să se obișnuiască cu o viață separată de lume, până într-o zi când s-a arătat la Israel și a început să predice și să boteze în apă.

În Marcu 1:2-11, SCC, ni se relatează: “După cum a fost scris în profetul Isaia: „iată! Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta; o voce a unuia strigând în deşert: pregătiţi calea lui Iehova, faceţi drepte cărările Lui!” Apoi a venit Ioan cel botezând în deşert; predicând un botez al căinţei pentru iertarea de păcate. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim; şi mărturisind păcatele lor, erau botezaţi de el în râul Iordan. Şi Ioan era îmbrăcat cu o haină din peri de cămilă, şi cu centură de piele în jurul coapselor lui; şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi el predica, zicând: după mine vine Cel ce este mai tare decât mine, de care nu sunt vrednic, aplecându-mă, să dezleg cureaua sandalelor Lui. Eu v-am botezat în apă, dar El vă va boteza în Spirit Sfânt. Apoi, în zilele acelea, a venit Iesus din Nazaretul Galileii; şi a fost botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, suindu-Se din apă, a văzut cerurile deschise; şi Spiritul, ca un porumbel, coborând înspre El. Şi o voce din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, în Tine am bună plăcere.”

Astfel, Ioan a fost mesagerul lui Iehova, care i-a pregătit o cale în deșert, deoarece deșertul îți dă o altă perspectivă asupra lucrurilor decât o viețuire în confortul lumii, el îi invită pe oameni în deșert, ca ei să părăsească modul lor de viețuire, confortul cetăților, și să se căiască de păcatele lor, de călcările legii lui Moise, și să vină la botezul lui, împuternicit de Dumnezeu, pentru a obține iertarea păcatelor.

La Iordan vine și Fiul lui Dumnezeu unde El este botezat, și peste El se coboară Spiritul Sfânt și Tatăl din cer Îl adeverește prin declarația Sa!

Ioan Botezătorul a pregătit calea lui Iehova, prin faptul că a predicat, a făcut discipoli, a botezat, a pregătit un popor pentru Iehova, împăcat cu El prin botezul căinței (Luca 1:17). Iar mai târziu L-a botezat pe Iesus, iar o parte din discipolii săi au devenit discipolii lui Iesus (Ioan 1:35-37).

Pustia este mijlocul pregătirii lucrătorilor, și locul unde începe lucrarea lui Dumnezeu!

Ce este pustia, cum este ea?

Dumnezeu pe oamenii Săi îi duce în pustie, ca să fie încercați, ca să vadă Dumnezeu ce este în inima lor, cât de mult Îl iubesc ei pe Dumnezeu, să îi smerească și să-i facă dependenți de Dumnezeu – Exod 5:1; Deuteronom 8:2,Deuteronom 1:16; Psalmi 107:1-4; Luca 4:1-3.

În Scriptură, pustia este comparată cu abisul - comp. Levitic 16:10,Levitic 1:22, cu Romani 10:6-7, unde sunt demonii legați (2 Petru 2:4; Iuda 1:6). Iată cât de dificilă este pustia!

Despre ea se mai spune că este mare și grozavă, unde sunt șerpi înfocați și scorpionii, locuri sterpe și fără apă (Deuteronom 8:15). Acolo este un deșert plini de gropi, un pământ al secetei și al umbrei morții, un pământ nelocuit, unde nu sunt oameni care să te spirijine, ajute (Ieremia 2:6), acolo sunt fiare sălbatice, acolo ești ispitit de Satan și demoni (Marcu 1:13).

Acolo ești încercat, fie de satan însuși (Matei 4:1-10), fie de demoni, căci este sălașul lor (comp. cu Apocalipsa 17:3).

Ce haruri ai în oazele pustiei?

În pustie, din când în când ai parte de oaze! O oază este un loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert, ceea ce poate oferi: odihnă, viață, speranță, putere.

În peregrinările israeliților prin pustie, relatarea biblică ne spune că: “Şi au venit la Elim; şi acolo erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo, lângă ape” (Exod 15:27, vezi și Numeri 33:9).

În lucrarea: Dicționar Biblic Ilustrat, se spune despre această oază:

“ELIM. (ebr. „terebinţi" sau „stejari"). Al doilea loc de popas al israeliţilor după traversarea Mării Roşii la ieşirea din Egipt. Dincolo de pustia *Şur, la E de canalul Suez din zilele noastre, ei şi-au aşezat tabăra prima dată la Mara, în pustia Etam, care nu era departe (deoarece era numită după localitatea Etam din E Deltei) şi de acolo au plecat la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. După aceasta Israeliţii au pornit mai departe şi „şi-au aşezat tabăra lângă Marea Roşie", înainte de a ajunge în pustia *Sin, Exod 15:27; Exod 16:1; Numeri 33:9-10.

Prin indicarea unei opriri la Elim la scurtă vreme după fuga din Egipt şi după traversarea marginii deşertului (Sur) şi înainte de oprirea lângă Marea Roşie, înainte de a ajunge în pustia Sin, textul biblic sugerează că Elim este situat pe partea de V a peninsulei Sinai, către Golful Suez. O localizare mai precisă nu este posibilă, dar o sugestie plauzibilă este Wadi Gharandel (sau, Ghurundel), un loc de adăpat bine cunoscut, cu tamarişti şi palmieri, la cca. 60 km SSE de Suez, pe marginea de V a *Sinaiului. (*PUSTIA PRIBEGIEI.)”.

Iată israeliții au dat peste o oază, ce acea douăsprezece izvoare de apă, de unde ei și animalele lor puteau să se adape, să-și astâmpere setea, și să își pună apă în burdufuri de rezervă pentru continuarea călătoriei prin deșert. Ei se puteau odihni și răcori la umbra celor șaptezeci de palmieri stufoși!

Creștinii au parte de astfel de oaze prin pustia lor spirituală, de unde se pot reîncărca cu energie, cu apa vieții, cu putere, unde arșița iadului nu mai este atât de arzătoare, unde setea este potoloită, și de unde pleci reîncărcat cu cele necesare vieții!

Aceste oaze creștine pot fi: adunări mai mari, întâlniri cu frați din alte localități, etc.

Important este ca noi să pregătim burdufurile pentru a fi umplute, chiar să avem burdufuri de rezervă (comp. cu Matei 25:4). Este important ca să stăm la umbra terebinților sau palmierilor (lucrătorilor), permițânu-le ca aceștia să ne răcăorească, dar devenind și noi palmieri (servitori) pentru alții! – Isaia 32:1-2; Isaia 61:3.

Cum să biruiești în pustie?

Este important ca în pustie să nu dai curs poftelor, dorințelor și pornirilor de auto-împlinire a inimii, acolo trebuie să nu urmăm pilda negativă a lui Israel, astfel să nu poftim, să nu idolatrizăm, să nu curvim, să nu murmurăm, să nu ne răzvrătim în pustie – Psalmi 78:40; 1 Corinteni 10:5-11.

Să nu fim ca Israelul – Psalmi 106:12-33.

Să fim promți la ascultare (Iacob 1:19), și să urmăm călăuzirea lui Dumnezeu – Psalmi 136:16.

În pustie să mergem unde este norul ziua și stâlpul de foc noaptea, să urmăm prezența lui Dumnezeu, indiferent cât de mult trebuie să stăm într-un loc sau cât de puțin (Numeri 9:15-23).

Să profităm de oazele ce ni le scoate Dumnezeu în cale, ca să ne adăpăm din ele, să ne odihnim în ele, să ne răcorim în ele ca să prindem puteri – Marcu 6:31.

Este important să nu ne împietrim, ci să ascultăm astăzi de glasul lui Dumnezeu – Psalmi 95:7-8.

Mai presus de toate este important să ne păzim inima (Proverbe 4:23), și să fim cu inima în țara promisă, la țara în care curge laptele și mirea, și atunci vom birui în pustie (Evrei 12:2; Coloseni 3:2; Psalmi 106:24). Să păstrăm în minte adevărul că pustia este temporară și ne așteaptă țara promisă, unde necazurile pustiei vor fi uitate, și ne vom bucura deplin de Dumnezeu și binecuvântările Lui (Deuteronom 26:15; 2 Corinteni 4:17-18).