Sunt oameni care se înşeală cu gândul că au primit mântuirea, însă ei nu iartă altora greşelile, şi se îngâmfă când le spui că dacă nu iartă, atunci nici Dumnezeu nu le va ierta lor greşelile, ei interpretează rău Biblia spre mândria şi nelegiuirile lor! Ei spun că nu pentru ce fac ei primesc mântuirea Domnului Isus, ci pentru credinţa în jertfa Lui, ei au o credinţă doar cu vorba, dar cu fapta slujesc celui rău, mântuirea lor nu există, doar minciuna diavolului, ei au impresia că dacă merg la “adunări” sunt mântuiţi, ei spun că Domnul îi iubeşte, dar ei nu îi iubesc pe semenii lor, urăsc în ascuns pe alţii, dispreţuiesc pe cei slabi, caută să înşele aproapele, se angajează la locuri de muncă care fac lucruri necinstite, servicii bancare unde băncile au sisteme de lucru care nedreptăţesc pe oameni, nu să fie cinstiţi, dau bani cu dobânzi, ei nici nu urmăresc o egalitate de profit, ci urmăresc profitul lor, atunci cum putem spune că ei sunt credincioşi?
Cum îi putem spune: creştin, unui om care caută folosul său şi dezavantajul aproapelui său? ba unii chiar predică Cuvântul, deschid Bibliile la amvoane şi citesc din ele, vorbesc cu expresii savante, complicate, despre dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu, dar ei nedreptăţesc pe aproapele lor. Ei vorbesc despre lepădare de sine, dar ei îşi adună mari averi şi mulţi bani, vorbesc despre dărnicie, dar ei sunt egoişti, zgârciţi, lacomi după a avea mai mult. Ei vorbesc despre disciplină, dar ei sunt neserioşi, se hlizesc la glume, vorbesc cu două înţelesuri, se îngâmfă, ironizează pe aproapele lor, vorbesc apropouri subtile ca celălalt să nu-şi dea seama, folosesc mintea şi inteligenţa lor pentru scopurile lor păcătoase, spun altora din lume care nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu să se pocăiască, dar ei înşişi nu se pocăiesc, doar au fost adăugaţi unei grupări, fie ea de cult sau fără cult, vorbesc în rugăciunile lor şi în mărturisirea lor despre Cuvânt într-un fel ca să nu credem că se prefac, ba chiar dacă le spune cineva despre prefăcătorie, ei se motivează că ei Îl slujesc pe Domnul cu inimă sinceră! Ei se mint şi pe ei, şi pe Dumnezeu, şi pe aproapele lor, cântă frumos, citesc cu intonaţie Biblia, mai că ar plânge, se roagă parcă oftând, ori strigă, ca noi să credem că ei chiar tânjesc după Domnul Isus, ba chiar ca oamenii să creadă că ei sunt evlavioşi, îi cheamă pe alţii la rugăciune, şi vorbesc despre alţii că nu se roagă atât de mult ca ei, îi îndeamnă pe alţii să facă voia lui Dumnezeu, dar ei se lasă pradă compromisului cu păcatul şi cu confortul, motivează că ei au nevoie de toate acestea.
Creştinii din primele secole se rugau în aerul închis şi umiditatea din catacombe pentru că erau urmăriţi de romani, acum aşa-zişii creştini nu sunt liniştiţi până nu au clădiri de "închinare" echipate cu tot ce le trebuie (aer condiţionat, proiectoare, draperii, anvoane frumoase, scaune confortabile, etc), ei nu caută desăvârşirea în sfinţenie, dar caută modernizarea lăcaşurilor de cult, îmbunătăţirea lucrurilor de acolo, orchestre bogate în profesionalism, scenete, evanghelizări cu filme, vizionări, costume strălucitoare folosindu-se de egoismul lor motivând că înaintea Domnului trebuie să vii cu cele mai frumoase haine, şi abia când te îmbraci conform regulilor sociale ale veacului, atunci îţi spun că eşti îmbrăcat ca un adevărat pocăit! Însă îmbrăcămintea smereniei, a pocăinţei, a faptelor vrednice de pocăinţă, rucăciunii cu lacrimi sincere, adevăratei dragoste pentru Domnul şi pentru fraţi, ei dau mulţi bani la colecte, îţi fac observaţie când nu faci bine un lucru, dar pe ei înşişi nu se desăvârşesc, în loc să te încurajeze la fapte bune, îţi atrag atenţia că faci bine fără înţelepciune, însă ei nu fac binele nici cu, dar nici fără înţelepciune, preferă să aibă mai mult decât necesarul decât să dea ceva celui care are lipsuri. Eu am fost şi sunt judecat când vreau să iau în serios Biblia, să împlinesc Cuvântul, dar este mai important să ascult de Dumnezeu decât de oameni, astfel de oameni care judecă, ei fac corect toate lucrurile privitoare la normele adunărilor, adică se roagă corect gramatical, cântă perfect cântările, citesc şi dau interpretări complicate, organizează strângeri, însă viaţa lor spirituală este bolnavă, ca să nu spun moartă!
Ce este deci de făcut în asemenea vremuri? ori oamenii se pocăiesc, ori vor pieri la fel ca toţi cei din lume, cu toată încrederea lor într-o aşa-zisă “mântuire”, care nu este mântuire reală, căci nu-i împinge să facă lucrări bune, ei au un har care nu-i duce să fie cei dintâi în fapte bune (Tit 2:11-12; Tit 3:8), acesta nu este un har, ci o minciună!!! Ei citesc cărţile unor oameni care şi-au sacrificat viaţa pentru Domnul, dar ei nu se sacrifică nici măcar puţin, îi cuprinde nostalgia citind aceste lucruri, însă ei nu se trezesc, se lasă prinşi cu gândul că acum sunt alte vremuri şi nu prea se mai poate să fim ucenicii Domnului, vor să-şi facă încă de pe acum paradisul, prosperitatea care va fi în împărăţia milenară, însă vai, ei nu vor avea parte de ea, pentru că se umflă de mândrie şi de bogăţii, averi care-i ţin legaţi de pământ, care nu le dau voie să facă voia Domnului, unii sunt patroni de săli de jocuri, unii lângă adunări au făcut săli de biliard, ori de fotbal, ori cu alte jocuri, chipurile ca să atragă lumea la "evanghelie".
Vai, ce a ajuns lumea aceasta ce se auto-intitulează: "creştină", folosindu-se de Cuvântul Mântuitorului Christos ca să asuprească pe alţii şi să pună juguri asupra lor (Matei 23:4), să participe la tot felul de conferinţe ale dezbaterilor biblice, aşa-zis studiu biblic în care ei subtil, în ascuns se mândresc cu o vorbire aleasă, plină de un vocabular academic, şi ei, în înşelăciunea diavolului vor să te corupă şi pe tine să fii ca ei.
Dar va veni Christos, cu mare putere şi cu slava lui Dumnezeu pe norii cerului şi cu sfinţii îngeri şi vor smulge din lume tot ce este prilej de poticnire, tot ce este fals, toată neghina otrăvitoare, atunci vor fi date pe faţă toate înşelăciunile, toată hoţia, toată viclenia, căci sunt mulţi care se pretind: “adunarea lui Dumnezeu”, „lucrători ai neprihănirii”, dar ei sunt lupi îmbrăcaţi în piele de oi, apostoli ai diavolului, îi mint pe oameni că Domnul nu ne-a mai poruncit să facem nimic, doar să credem în El, că aşa suntem mântuiţi, însă ei se feresc să spună clar despre harul care ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în viaţa de acum cu sfinţenie, evlavie, dragoste şi dreptate.
Vremea revenirii Domnului este aproape. Să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, să credem în Fiul lui Dumnezeu, să-L sfinţim pe El, pe Cristos ca Domn în inimile noastre, ca să fie împlinită în noi orice lucrare bună care-I va aduce glorie lui Dumnezeu prin Cristos Isus. Amin.